5 definiții pentru cârnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cârnic sm [At: ISPIRESCU, L. 329 / V: căr~ / Pl: ~ici / E: cârni + -ic] 1 Om care nu se ține de cuvânt. 2 Om fără căpătâi. 3 (Prin apropiere de crâcni) Persoană care se plânge ușor. 4 (Prin apropiere de cârmă) Conducător.
cârnic a. care umblă razna din turmă (vorbind de oi). [V. cârni].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărnic sm vz cârnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cîrnic, -ă adj. (poate din craĭnic, d. craĭna, adică „care tot bate marginile”). Vest. Care umblă răzlețit de turmă. Trans. Sucit, care are toane: om cîrnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cârnic, cârnică, adj. (reg.; despre oi) care umblă razna din turmă; răzleț.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cârnic
cârnic adjectiv
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cărnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)