5 definiții pentru cârnic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârnic sm [At: ISPIRESCU, L. 329 / V: căr~ / Pl: ~ici / E: cârni + -ic] 1 Om care nu se ține de cuvânt. 2 Om fără căpătâi. 3 (Prin apropiere de crâcni) Persoană care se plânge ușor. 4 (Prin apropiere de cârmă) Conducător.

cârnic a. care umblă razna din turmă (vorbind de oi). [V. cârni].

cîrnic, -ă adj. (poate din craĭnic, d. craĭna, adică „care tot bate marginile”). Vest. Care umblă răzlețit de turmă. Trans. Sucit, care are toane: om cîrnic.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârnic, cârnică, adj. (reg.; despre oi) care umblă razna din turmă; răzleț.

Intrare: cârnic
cârnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârnic
  • cârnicul
  • cârnicu‑
  • cârni
  • cârnica
plural
  • cârnici
  • cârnicii
  • cârnice
  • cârnicele
genitiv-dativ singular
  • cârnic
  • cârnicului
  • cârnice
  • cârnicei
plural
  • cârnici
  • cârnicilor
  • cârnice
  • cârnicelor
vocativ singular
plural
cărnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)