opțiuni

4 definiții pentru curnic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curnic sn [At: H II, 239 / V: cornic / Pl: ~ice / E: bg курникъ] (Dob; Mun; bgm) (Reg) Coteț pentru găini.

curníc n., pl. e (bg. kurnik, d. vsl. kurŭ, cocoș. V. curcă). Munt. est. Dum. Cotineață (maĭ ales bordeŭ de ținut găinile). V. curuĭelnic.

cornic sn vz curnic

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curnic (curnice), s. n. – Coteț de găini. – Var. (Banat) curelnic, (Olt.) curuiac. Bg. kurnik (DAR), din sl. kurŭ „cocoș”, cf. curcă.

Intrare: curnic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curnic
  • curnicul
  • curnicu‑
plural
  • curnice
  • curnicele
genitiv-dativ singular
  • curnic
  • curnicului
plural
  • curnice
  • curnicelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)