10 definiții pentru corintian / corintean (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORINTIAN, -Ă, corintieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Corint. 2. Adj. Corintic. [Pr.: -ti-an] – Din fr. corinthien.

corintian, ~ă [At: DA / P: ~ti-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr corinthien] 1 a Corintic. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din populația Corintului. 4-5 smf, a (Om) originar din Corint. 6 smp Populația care locuiește în Corint. 7-8 a Care aparține Corintului sau corintienilor (6) Si: corintic (4-5). 9-10 Privitor la Corint sau Corintieni (5) Si: corintic (6-7). 11-12 Care este specific Corintului sau corintienilor (6) Si: corintic (8-9). 13 Care provine din Corint Si: corintic (10). corectat(ă)

CORINTIAN, -Ă, corintieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Corintic. 2. S. m. și f. Locuitor al Corintului. [Pr.: -ti-an] – Din fr. corinthien.

*corintián, -ă adj. și s. Locuitor, lucru din Corint. Ordinu corintian, cel maĭ bogat din ordinele arhitectonice.

corintean, ~ă smf, a [At: CORESI, ap. GCR I, 24 / Pl: ~eni, ~ene / E: ns cf corintian] 1-13 Corintian (1-13).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!corintian (desp. -ti-an)/(relig.) corintean adj. m., s. m., pl. corintieni (desp. -ti-eni) / corinteni; adj. f., s. f. corintiană/corintea, pl. corintiene/corintene (Epistola către corinteni)

corintian (-ti-an) adj. m., s. m., pl. corintieni (-ti-eni); adj. f., s. f. corintiană, pl. corintiene

corintian adj. m., s. m. (sil. -ti-an), pl. corintieni (sil. -ti-eni); f. sg. corintiană, pl. corintiene

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

corintean, -ă, corinteni, -e s. m. și f. Locuitor al orașului Corint. ◊ Epistolele întâi și a doua ale sf. apostol Pavel către corinteni = două epistole (16 și respectiv 13 capitole) trimise de Pavel în urma veștilor primite că locuitorii din Corint s-au împărțit după simpatii (unii pentru Pavel, alții pentru Petru) și tindeau spre dezbinare. În ele se lămurește, printre altele, problema harismelor și a harismaticilor, a învierii morților și a Parusiei și se amintește de pătimirile apostolului pentru slujirea lui Hristos și mântuirea lor în luptă cu iudaizanții și cu păgânismul. – Din Corint (n. pr.).

Intrare: corintian / corintean (s.m.)
  • silabație: -ti-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corintian
  • corintianul
  • corintianu‑
plural
  • corintieni
  • corintienii
genitiv-dativ singular
  • corintian
  • corintianului
plural
  • corintieni
  • corintienilor
vocativ singular
  • corintianule
  • corintiene
plural
  • corintienilor
corintean1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corintean
  • corinteanul
  • corinteanu‑
plural
  • corinteni
  • corintenii
genitiv-dativ singular
  • corintean
  • corinteanului
plural
  • corinteni
  • corintenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corintian, corintieni / corintean, corintenisubstantiv masculin
corintia, corintiene / corintea, corintenesubstantiv feminin

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Corint. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.