comisionar sm [At: ȘTEFĂNESCU, C. 10 / V: (înv) ~ner / Pl: ~i / E: fr commissionnaire] 1 Persoană însărcinată să trateze afaceri în contul altcuiva, în schimbul unui beneficiu. 2 Persoană care expediază scrisori, colete etc. pe cale particulară.

COMISIONAR, comisionari, s. m. (În orînduirea capitalistă) 1. Persoană care face oficiul de intermediar în chestiuni comerciale, în schimbul unei sume anumite. Cumpără toate tablourile cele mai prețioase dintr-o expoziție, fără ca să le vază măcar, prin comisionarul său. GHEREA, ST. CR. I 231. 2. (Ieșit din uz) Persoană care se ocupă cu transmiterea de scrisori sau pachete pe cale particulară. – Pronunțat: -si-o-.

COMISIONAR s.m. Intermediar în operații comerciale, care primește în schimbul serviciilor făcute un comision. ♦ Persoană care face diferite servicii în schimbul unei anumite sume. [< fr. commissionnaire].

COMISIONAR s. m. 1. persoană care face diferite servicii în schimbul unei anumite sume. 2. intermediar în operații comerciale, care primește în schimbul serviciilor făcute un comision. (< fr. commissionnaire)

COMISIONAR ~i m. 1) Persoană care mijlocește o operație comercială; intermediar; samsar. 2) Persoană care se ocupă de transmiterea scrisorilor și a pachetelor pe cale particulară. [Sil. -si-o-] /<fr. commissionnaire

comisionar m. 1. cel ce face, cu un scăzământ, comerț pe seama altuia; 2. om a cărui meserie e de a face comisiuni, etc.

*comisionár m. (fr. commissionnaire. V. comisiune). Cel ce vinde și cumpără pe socoteala altuĭa și primește o remiză. Persoană care primește însărcinărĭ de la public, cum ar fi căutarea uneĭ case, ducerea uneĭ scrisorĭ, unuĭ pachet mic ș. a. V. hamal.

comisioner sm vz comisionar

comisionar (desp. -si-o-) s. m., pl. comisionari

comisionar (-si-o-) s. m., pl. comisionari

comisionar s. m. (sil. -si-o-), pl. comisionari