coleșer sn [At: CREANGĂ, GL / Pl: ~e / V: ~liș~, cul~, culiș / E: coleșă + -er] (Reg) 1 Băț cu care se mestecă mămăliga sau balmoșul Si: făcăleț. 2 Ceaun în care se fierbe coleașa. 3 (Fig) Om leneș care stă mai mult lângă vatra focului. 4 Om gol.

coleșer m. V. culeșer.

colișer sn vz coleșer

culeșer sn vz coleșer

culișer sn vz coleșer

coleșer, coleșere, (coleșăr), s.n. – (reg.) Făcăleț; băț cu care se amestecă mămăliga (ALRRM, 1971: 520). – Din coleșă (Scriban, MDA) + suf. -ar devenit -er pe vremea când ș se rostea muiat (Frățilă).

coleșer, s.n. – Făcăleț; cu care se amestecă mămăliga (ALR 1971: 520). – Din coleșă + -er.