7 definiții pentru colaționare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLAȚIONARE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. colaționa.
COLAȚIONARE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. colaționa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
colaționare sf [At: HASDEU I. C. / Pl: ~nări / E: colaționa] Comparare a unor copii între ele, cu textul original, spre a verifica exactitatea reproducerii Si: corectare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLAȚIONARE, colaționări, s. f. Acțiunea de a colaționa. – Pronunțat: -ți-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLAȚIONARE s.f. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei; colațiune. [< colaționa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colaționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. colaționării; pl. colaționări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colaționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. colaționării; pl. colaționări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colaționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colaționării; pl. colaționări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
colaționare, colaționărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a colaționa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: colațiune
etimologie:
- colaționa DEX '09 DEX '98 DN