16 definiții pentru ciuș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUȘ interj. Strigăt cu care cineva îndeamnă măgarul la drum sau cu care îl oprește din mers. – Onomatopee.

CIUȘ interj. Strigăt cu care cineva îndeamnă măgarul la drum sau cu care îl oprește din mers. – Onomatopee.

ciuș4 sm [At: BORZA, D. / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) Nap.

ciuș3, ~ă [At: SEZ IV, 76 / V: ciunș / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1-2 smf, a (Pop; mai ales d. găini) (Animal) zbârlit. 3-4 smf, a (Pop) (Animal) miop. 5 sf Bufniță (1).

ciuș2 sm [At: MAT FOLK. 536 / E: bg на чущ] (Pop; îlav) În ~ În cârcă.

ciuș1 i [At: PASCU, C. 101 / E: fo] (Rep) Strigăt cu care se oprește sau se îndeamnă măgarul să meargă.

CIUȘ interj. Strigăt cu care se îndeamnă măgarul să se oprească sau să pornească la drum. Ciuș, ciuș, măgăruș! ȘEZ. XIII 50.

CIUȘ interj. (se folosește pentru a îndemna măgarii să meargă sau să se oprească). /Onomat.

ciuș m. Tr. ciuf (bufniță). ║ a. miop: o găinușă ciușă ISP. [Adică miop ca ciuful: buhele au ochii înfundați și privirea fixă].

cĭuș-cĭúș, interj. de chemat măgariĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciuș interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciuș interj. – Se folosește pentru a îndemna măgarii. Origine probabil expresivă; coincide cu bg. și ngr. (DAR). Cf. ciuș, s. n. (înv., Munt., spate, spinare), din bg. na čuš.Der. ciuști (var. țuști), interj. (exprimă o mișcare rapidă, ca săritura unui iepure, zgomotul unei palme etc.), cf. bîști; ciuști, vb. (a țîșni, a sări brusc un iepure); ciușdi (var. ciujdi), vb. (a se ghemui; a ciuli urechile; a tăia crengile; a fura), ale cărui prime două sensuri îl imită pe a ciuli, iar ultimul pe a ciupi (DAR consideră sensul de la a fura drept primar și derivă cuvîntul de la bg. čužd „ciudat”).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciuș, -ă, adj. (reg.) miop, cu vederea slabă.

ciuș, ciuși, s.m. – (ornit.) Pasăre migratoare, prezentă în grădini, vii, poiene și lunci, dar și în pădurile colinare (Otus scops). În Maramureș, este răspândită în special în livezile bătrâne cu pomi fructiferi scorburoși (Ardelean, Bereș, 2000: 177). – Et. nec. (MDA); probabil formă onomatopeică.

Intrare: ciuș
ciuș interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ciuș
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciușinterjecție

  • 1. Strigăt cu care cineva îndeamnă măgarul la drum sau cu care îl oprește din mers. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ciuș, ciuș, măgăruș! ȘEZ. XIII 50. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.