7 definiții pentru ciocâltău

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciocâltău sn [At: DAMÉ, T. / V: ~călteu sn, ~tei sm, ~teu sn, ciuculteu sn, ~cârteie sfp / Pl: ~teie, (Trs) ~ta / E: mg csikoltó Cf cioacă, cioc, ciocălău, ciocâlti (s ciopârți)] 1 (Reg) Cui de lemn. 2 (Reg) Par mic pus în gard pentru a împiedica trecerea găinilor. 3 (Reg) Dispozitiv din lemn cu care se prinde jugul de proțap. 4 (Reg) Bucată de lemn care leagă jugul de cătușă și de proțapul carului Si: tiglici. 5 (Reg; mpl) Unelte de plugărie Cf cinie. 6 (Reg; lpl; îf ciocârteie) Unelte pentru ascuțit coasa Vz ciocan, nicovală, gresie.

ciocârteie sfp vz ciocâltău

cĭocîltéŭ și -îrtéŭ n., pl. eĭe (ung. csikoltó, csikoltyu). Vest. Marele piron care ține jugu fixat în proțap. – În Trans. -tăŭ. În Olt. și teglicĭ, în Tel. tiglicĭ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciocâltău (ciocâlteu), ciocâltaie (ciocâlteie), s.n. (reg.) 1. cui, scurtător de lemn, par mic. 2. (pop.) cuiul de lemn cu care se prinde jugul de proțap; cuiul japiței (tiglici). 3. unealtă, instrument, cinie.

Intrare: ciocâltău
ciocâltău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocâltău
  • ciocâltăul
  • ciocâltău‑
plural
  • ciocâltaie
  • ciocâltaiele
genitiv-dativ singular
  • ciocâltău
  • ciocâltăului
plural
  • ciocâltaie
  • ciocâltaielor
vocativ singular
plural
ciocârteie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciuculteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)