8 definiții pentru ciobârnac

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciobârnac sn [At: BOCEANU, GL. / V: ciobăr~, ~rdac, ~neac, ~noc / Pl: ~ace / E: mg cseber, csöbör „ciubăr, hârdău”] 1 (Reg) Prăjină lungă cu care se duce căldarea sau hârdăul în spinare. 2 (Ban) Butoi de 30-80 l, de litri, cu gura strâmtă și fundul larg pentru lăturile porcilor sau pentru murat varza. corectat(ă)

cĭobîrnác n., pl. e (ung. csöbörhordó, purtător de cĭubăr). Olt. Ban. Părîngă, par de dus hîrdău. – Și cĭobîrdac și cĭomîrdac (Dolj, Rev. I. Crg. 2, 163). V. dorîngă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciobîrnac (-ce), s. n.1. Hîrdău, ciubăr. – 2. Par care servește la transportat ciubere. Mag. csöbörnek „de ciubăr”, de la csöbör „ciubăr” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). De la aceeași rădăcină provine ciobîrlac, s. n. (linguroi), care pare a fi deformare de la cuvîntul anterior.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciobârnac, ciobârnace, s.n. (reg.) 1. par lung; ciomag mare, gros și lung folosit pentru transportarea căldărilor și hârdaielor. 2. (reg.) ciubăr, hârdău pentru murat varza sau pentru lături.

Intrare: ciobârnac
ciobârnac substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciobârnac
  • ciobârnacul
  • ciobârnacu‑
plural
  • ciobârnace
  • ciobârnacele
genitiv-dativ singular
  • ciobârnac
  • ciobârnacului
plural
  • ciobârnace
  • ciobârnacelor
vocativ singular
plural
ciobărnac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciobârdac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciobârnoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciobârneac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)