12 definiții pentru cigă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIGĂ, cige, s. f. 1. (Min.) Scripete fix. 2. (Zool.) Cochilie de gasteropod. – Din magh. csiga.

CIGĂ, cige, s. f. 1. (Min.) Scripete fix. 2. (Zool.) Cochilie de gasteropod. – Din magh. csiga.

ci1 sf [At: LB / V: ce / Pl: cigi / E: mg csiga] (Reg) 1 (Zlg) Cochilie de gastropod. 2 Scripete. 3 (Pan) Macara. 4 Ciocan de crăpat lemne. 5 Unealtă de fier cu care se bat stâlpii în pământ. 6 Titirez. 7 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (Bot; reg; îs) ~ mică sau ~ migă, ~ga-miga, ~ga-niga, ~gai-nigai Bureți-galbeni (Cantharelus cibalus). 9 (Fig; îas) Fleac.

cígă-mígă f. fără pl. (ung. csiga-biga). Mold. Un fel de burete comestibil (cantharellus cibarius). Fig. A umbla cu ciga-miga, a umbla cu șoalda, a căuta să înșel fugind de muncă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cigă (-gi), s. f.1. Titirez, sfîrlează. – 2. Scripete. – 3. Melc. – 4. Buzdugan. Mag. csiga (Cihac, II, 490; DAR).

cigă mi s. f. – Varietate de ciuperci. Mag. csigabiga „melc,” prin falsă asociere cu mic (Cihac, II, 490; DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ci s.f. (reg.) 1. melc. 2. scripete, macara. 3. mai de crăpat lemne. 4. sfârlează, titirez. 5. joc de copii.

ci, cige, s.f (reg.) Scripete (folosit la căruțe, prin care se trece lanțul sau funia pentru a lega încărcătura de fân): „Aduc funia, aduc ciga, leagă buhaiul, ceia trag, eștia împing...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 260). – Din magh. csiga „melc” (DER, DEX, MDA).

cigă, cige, s.f – (reg.) Scripete (folosit la căruțe, prin care se trece lanțul sau funia pentru a lega încărcătura de fân). (Lăpuș, Codru, Chioar). „Aduc funia, aduc ciga, leagă buhaiul, ceia trag, eștia împing...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 260). – Din magh. csiga „melc” (Cihac, DER, DEX, MDA).

cigă-mi s.f. (reg.) bureți galbeni comestibili.

Intrare: cigă
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ci
  • ciga
plural
  • cige
  • cigele
genitiv-dativ singular
  • cige
  • cigei
plural
  • cige
  • cigelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ci, cigesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.