chifligi vt [At: I. CR. II, 219 / Pzi: ~gesc / E: ns cf chirfti] (Mol) A terciui.

chifligésc, V. cofleșesc.

cofleșésc v. tr. (cp. cu lat. confracesco, id. Wld. la fraceo. V. și mîrced). Fleșcăĭesc, moleșesc (vorbind despre poamele coapte). Fig. Iron. Berghelesc, urîțesc, slăbesc: bătrîneța l-a cofleșit. V. refl. Prunele s’aŭ cofleșit de căldură și de zdruncinăturile căruțeĭ. – Și chifligesc și tofligesc (nord). V. și chirfosesc, coleșesc.

chifligi (-gesc, -it), vb. – 1. Despre fructe, a (se) înmuia. – 2. A (se) fleșcăi. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 98). Circulă mai ales în Mold., cu multe var.: chiflosi, chilfosi, chirfosi. Pentru acest ultim cuvînt, pe care DAR îl explică greșit prin „a murdări”, cf. Iordan, BF, II, 172 și Graur, BL, IV, 185 (Bogrea, Dacor., III, 729, propune explicația prin sb. krvosalija „muncă grea”). – Der. chirfoseală (var. chilfoseală), s. f. (încurcătură, hărmălaie).

chifligi, chifligesc, vb. IV (reg., înv.) a terciui.