musulman, ~ă [At: (a. 1783) GCR II, 131/12 / Pl: ~i, ~e / E: fr musulman] 1 smf Adept al religiei lui Mahomed Si: mahomedan. 2 smf (Prc) Turc. 3 a Care aparține cultului lui Mahomed Si: mahomedan (1), (îvr) mahometanicesc. 4 a (Prc) Turcesc.

*musulmán, -ă s. și adj. (turc. musulman și busurman, d. pers. müsülman, care vine d. ar. muslim, pl. muslimin; ngr. musulmános; rus. busurmán; fr. musulman). Mohametan (ca Arabiĭ, Turciĭ ș. a.). – Vechĭ busurman, -ancă (subst.)