13 definiții pentru buchiseală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCHISEALĂ, buchiseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) buchisi.Buchisi + suf. -eală.

BUCHISEALĂ, buchiseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) buchisi.Buchisi + suf. -eală.

buchisea sf [At: DEX2 / Pl: ~eli / E: buchisi + -eală] (Pfm) 1 Executarea unui lucru cu multă migală. 2 Învățare cu mult efort și migală.

buchiseală s.f. (pop., fam.) Faptul de a (se) buchisi. ♦ Fig. Bătaie cu pumnii. Și unde mi-l luă la bușeli... de-l zăpăcise în buchiseli (ISP.). • pl. -eli. /buchisi + -eală.

BUCHISEALĂ, buchiseli, s. f. 1. Buchereală. Vechea școală burgheză, «școala memorizării..., a buchiselii»... nu putea să formeze cadrele superioare necesare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/1. 2. Fig. Bătaie înfundată cu pumnii. Și unde mi-l luă... la bușeli... de-l zăpăcise în buchiseli. ISPIRESCU, la TDRG.

BUCHISEALĂ, buchiseli, s. f. 1. Buchereală. 2. Fig. Bătaie înfundată cu pumnii. – Din buchisi + suf. -eală.

buchiseală f. bătaie înfundată: m’au săturat de buchiseaîă AL.

buchiseálă f., pl. elĭ Fam. Acțiunea de a buchisi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

buchisea (fam.) s. f., g.-d. art. buchiselii; pl. buchiseli

buchisea (fam.) s. f., g.-d. art. buchiselii; pl. buchiseli

buchisea s. f., g.-d. art. buchiselii; pl. buchiseli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCHISEA s. buchereală, (fig.) toceală. (~ a lecțiilor.)

Intrare: buchiseală
buchiseală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buchisea
  • buchiseala
plural
  • buchiseli
  • buchiselile
genitiv-dativ singular
  • buchiseli
  • buchiselii
plural
  • buchiseli
  • buchiselilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buchisea, buchiselisubstantiv feminin

  • 1. popular familiar Faptul de a (se) buchisi. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Buchereală, toceală. DLRLC
      • format_quote Vechea școală burgheză, «școala memorizării..., a buchiselii»... nu putea să formeze cadrele superioare necesare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/1. DLRLC
    • 1.2. figurat Bătaie înfundată cu pumnii. DLRLC
      • format_quote Și unde mi-l luă... la bușeli... de-l zăpăcise în buchiseli. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Buchisi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.