brancardier, ~ă smf [At: DEX² / P: ~di-er / Pl: ~i, ~e / E: fr brancardier] 1 Persoană care poartă brancarda. 2 Ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarde, pe câmpul de luptă.

brancardier, -ă s.m., s.f. (med.) 1 Persoană care transportă bolnavii cu brancarda; infirmier. Cînd fumul se risipi, brancardierii alergară (SADOV.). 2 Militar instruit pentru ridicarea și transportul răniților (de pe cîmpul de luptă) cu brancarda. • sil. -di-er. pl. -i, -e. /<fr. brancardier.

BRANCARDIER, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care are misiunea de a ridica răniții de pe cîmpul de luptă și de a-i transporta la posturile de prim-ajutor și la ambulanțe. Dragostea brancardierilor, uriașa dragoste omenească... înfrînge puterea morții. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/2. Avea brancardiera mîni subțiri. TULBURE, V. R. 10. Cîteva țipete năbușite tresăriră. Cînd fumul se risipi, brancardierii alergară. SADOVEANU, O. VI 22. – Pronunțat: -di-er.

BRANCARDIER, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții de pe cîmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Fr. brancardier.

BRANCARDIER, -Ă s.m. și f. Cel care poartă brancarda; militar care ridică și transportă răniții pe cîmpul de luptă. [Pron. -di-er. / < fr. brancardier].

BRANCARDIER, -Ă s. m. f. infirmier pentru ridicarea și transportul răniților cu brancarda. (< fr. brancardier)

BRANCARDIER ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care transportă răniții sau bolnavii cu brancarda. [Sil. -di-er] /<fr. brancardier

brancardier (desp. -di-er) s. m., pl. brancardieri

brancardier (-di-er) s. m., pl. brancardieri

brancardier s. m. (sil. -di-er), pl. brancardieri

brancardier