2 definiții pentru bocioc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOCIOACĂ sf., BOCIOC (pl. -oace) sn. Băn. Măciucă.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bocioc (-ci), s. m. – Corimb, inflorescență în umbrelă. – Var. bocioacă, bociolie. Mag. bucok „biluță” (DAR). Se folosește în Trans. de Nord.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bocioc
bocioc substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)