opțiuni
  • info

11 definiții pentru bibică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIBIC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Înv. și fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

bibic2, ~ă smf [At: CARAGIALE, T. II, 84 / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf bibi1] (Înv; fam) Termen de dezmierdare Si: drag, iubit, (gmț) bibiloi.

bibic1 s.m. (ornit.) Nagîț (Vanellus vanellus). • pl. -ci. /<magh. bibic.

bibic2, -ă s.m., s.f. (fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; (fam.) bibiloi. Bibicule, Mangafaua pleacă mîine (CAR). • pl. -ci, -ce. /cf. bibi2.

*BIBIC1 sm., BIBICĂ sf. familiar Drăguț(ă), puiu (puică): bibicule, mangafaua pleacă mîine... la Ploești (CAR.) [fr. bibi].

BIBIC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

BIBIC2, -Ă, bibici, -e, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. – Fr. bibi.

*bibíc, -ă s. (fr. bibi, a.î.). Fam. Termen de alintătură unui copil, unei fete. V. gigea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bibică (persoană) (fam.) s. f., g.-d. art. bibicii; pl. bibici

bibică (persoană) (înv., fam.) s. f., g.-d. art. bibicii; pl. bibici

bibică s. f., g.-d. art. bibicei; pl. bibice

Intrare: bibică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibică
  • bibica
plural
  • bibici
  • bibicile
genitiv-dativ singular
  • bibici
  • bibicii
plural
  • bibici
  • bibicilor
vocativ singular
  • bibică
  • bibico
plural
  • bibicilor
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibică
  • bibica
plural
  • bibice
  • bibicele
genitiv-dativ singular
  • bibice
  • bibicei
plural
  • bibice
  • bibicelor
vocativ singular
  • bibică
  • bibico
plural
  • bibicelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bibic, bibicisubstantiv masculin
bibică, bibicisubstantiv feminin

  • 1. învechit familiar Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. DEX '09 DLRLC
    sinonime: bibiloi
    • format_quote Mai bine fă cum te-nvăț eu, bibicule. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 74. DLRLC
    • format_quote Îi scriu: «Bibicule, Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploiești». CARAGIALE, O. I 186. DLRLC
    • format_quote [Era] un bilet de amor de la o damă către «bibicul» ei. CARAGIALE, O. I 192. DLRLC
etimologie:
  • cf. bibi DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.