belféĭe V. bulfeŭ.

bulfeu² sn [At: DAMÉ, T. 13 / V: bal~, bâl~, bel~, ~fei, ~feie sf, ~fele sf / E: mg bélfa] Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară.

bulfeu s.n. (la car, la plug) Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. • pl. -eie, -ele. și bulfei, bolfeu, bîlfeu s.n. /<magh. bélfa.

bulféŭ și bolféŭ n., pl. eĭe (ung. bélfa). Lemnu opus resteuluĭ, fiulare, jiglă. – Și -féĭ (pl. eĭe) și -feĭe, belfeĭe (pl. eĭ). V. jug.