9 definiții pentru asurzitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASURZITOR, -OARE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor.
ASURZITOR, -OARE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
asurzitor, ~oare [At: ALECSANDRI, P. III, 84 / V: (îvr) -iu / Pl: ~i, ~oare / E: asurzi + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care asurzește. 3-4 smf, a (Persoană) care zăpăcește pe cineva, făcându-l să nu mai audă. 5-6 a, av Cu sonoritate extrem de puternică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASURZITOR adj. Care asurzește: cu bubuiri asurzitoare, stîncile începură a se rostogoli din înălțimi (VLAH.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASURZITOR, -OARE, asurzitori, -oare, adj. Care împiedică perceperea sunetelor, care asurzește. Zgomot asurzitor. ▭ Auzul se resimte de vibrări asurzitoare. ALECSANDRI, P. III 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASURZITOR, -OARE, asurzitori, -oare, adj. (Despre un zgomot sau despre sursa zgomotului) Care asurzește. – Din asurzi + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASURZITOR asurzitoare (asurzitori, asurzitoare) (despre un zgomot, un sunet) Care asurzește; intens; puternic. /a asurzi + suf. ~itor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
asurzitor adj. m., pl. asurzitori; f. sg. și pl. asurzitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
asurzitor adj. m., pl. asurzitori; f. sg. și pl. asurzitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
asurzitor adj. m., pl. asurzitori; f. sg. și pl. asurzitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
asurzitor, asurzitoareadjectiv
- 1. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Zgomot asurzitor. DLRLC
- Auzul se resimte de vibrări asurzitoare. ALECSANDRI, P. III 84. DLRLC
- 1.1. Extrem de intens, de puternic. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Asurzi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09