7 definiții pentru arcuitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARCUITURĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură.
ARCUITURĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
arcuitură sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: arcui + ~(i)tură] 1-4 Arcuire (1). 5 Parte arcuită (1) a unui obiect.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARCUITURĂ, arcuituri, s. f. (Rar) Încovoietură în formă de arc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARCUITURĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect încovoiat în formă de arc. – Din arcui + suf. -(i)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arcuitură (desp. -cu-i-) s. f., g.-d. art. arcuiturii; pl. arcuituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!arcuitură (-cu-i-) s. f., g.-d. art. arcuiturii; pl. arcuituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arcuitură s. f., g.-d. art. arcuiturii; pl. arcuituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
arcuitură, arcuiturisubstantiv feminin
- 1. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încovoietură
etimologie:
- Arcui + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.