18 definiții pentru anevoie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANEVOIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios. Drum anevoie.A3 + nevoie.

anevoie [At: DOSOFTEI, V. S. 45/1 / V: (înv) ~oae / Pl: (nob) ~oi / E: a2 + nevoie] 1 av (Îoc lesne, ușor) Greu. 2 av Abia (2). 3 (Îlav) Cu ~ Cu greutate. 4 sf (Rar) Dificultate. 5 (Îlav) Cu ~ de... (ori a..., să...) Dificil.

ANEVOIE I. adv. Greu, cu greu: ~ va intra bogatul întru împărăția cerurilor (BIBL.); proverb: ~ se cîștigă, lesne se cheltuește; proverb: boul cu bivolul ~ trag la jug, e greu să meargă alături, să împaci, două lucruri nepotrivite (ZNN.) 2 loc. adv. Cu ~, cu greu: cu ~ m’am strecurat printre mulțimea adunată. II. adj. Greu: Începutu-i ~, Urma vine de la sine (SPER.). III. sf. 🩺 pop. Epilepsie (HASD.) [a3 + nevoie].

ANEVOIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios. Drum anevoie.A3 + nevoie.

ANEVOIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. Două fetișcane adăpau niște vite. Trăgeau anevoie în jos ciutura. DUMITRIU, N. 227. Anevoie vremea trece Cînd urîtul greu te-apasă. VLAHUȚA, O. A. 86. De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. Ceea ce făgăduiește voinicul anevoie o lasă nefăcută. EMINESCU, N. 17. ◊ Loc. adv. Cu anevoie = cu greutate, cu caznă. Este foarte cu anevoie de mers pînă acolo. CREANGĂ, P. 93. O atmosferă groasă și grea, pre care cu anevoie o răsuflai. NEGRUZZI, S. I 291. Sacul gol cu anevoie stă drept. (învechit) De anevoie = necesar, indispensabil. Doftorii... mi-au zis că este de anevoie ca să mă caut, pentru că boala poate ca să se învechească. KOGĂLNICEANU, S. 91. ♦ (Adjectival) Anevoios. Oi căuta să-l îmblînzesc... deși e lucru cam anevoie. ALECSANDRI, T. 1197. A face un tot din amărunturile ce se află răspîndite în deosebitele uvrajuri (= lucrări) și documente este o lucrare lungă și anevoie. BĂLCESCU, O. I 3.

ANEVOIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ◊ (Înv.) De anevoie = necesar, indispensabil. ♦ (Adjectival) Anevoios. – Din a3 + nevoie.

ANEVOIE adv. Cu greu; abia. /a + nevoie

anevoie adv. greu: lucru bun anevoie se dobândește [V. nevoie].

anevóĭe adv. (a 4 și nevoĭe). Cu greŭ, dificil: a cîștiga anevoĭe. – Maĭ rar: cu anevoĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anevoie adv.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANEVOIE adv. 1. v. abia. 2. v. dificil. 3. greu, (prin Transilv.) sichiș. (I-a restituit ~ împrumutul.)

ANEVOIE adv. 1. abia, greu. (~ a scăpat cu viață.) 2. dificil, greu. (~ de înțeles.) 3. greu, (prin Transilv.) sichiș. (I-a restituit ~ împrumutul.)

Intrare: anevoie
anevoie adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • anevoie
anevoae
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
anevoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
anevoae
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
anevoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anevoieadverb

  • 1. Cu greu, cu greutate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: abia antonime: lesne ușor
    • format_quote Două fetișcane adăpau niște vite. Trăgeau anevoie în jos ciutura. DUMITRIU, N. 227. DLRLC
    • format_quote Anevoie vremea trece Cînd urîtul greu te-apasă. VLAHUȚA, O. A. 86. DLRLC
    • format_quote De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. DLRLC
    • format_quote Ceea ce făgăduiește voinicul anevoie o lasă nefăcută. EMINESCU, N. 17. DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival rar Anevoios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: anevoios
      • format_quote Drum anevoie. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Oi căuta să-l îmblînzesc... deși e lucru cam anevoie. ALECSANDRI, T. 1197. DLRLC
      • format_quote A face un tot din amărunturile ce se află răspîndite în deosebitele uvrajuri (= lucrări) și documente este o lucrare lungă și anevoie. BĂLCESCU, O. I 3. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu anevoie = cu greutate, cu caznă. DLRLC
      • format_quote Este foarte cu anevoie de mers pînă acolo. CREANGĂ, P. 93. DLRLC
      • format_quote O atmosferă groasă și grea, pre care cu anevoie o răsuflai. NEGRUZZI, S. I 291. DLRLC
      • format_quote Sacul gol cu anevoie stă drept. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială învechit De anevoie = indispensabil, necesar. DLRLC
      • format_quote Doftorii... mi-au zis că este de anevoie ca să mă caut, pentru că boala poate ca să se învechească. KOGĂLNICEANU, S. 91. DLRLC
etimologie:
  • A + nevoie DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.