2 definiții pentru alimănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alimănire sf [At: MDA ms / V: ~nare / Pl: ~ri / E: alimăni] (Reg) 1 Stabilire într-un sat Si: aciuire, adevestire, agestire, cigiestare, pripășire. 2 (Îf alimănare) Așezare.
alimănare sf vz alimănire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: alimănire
alimănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
alimănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |