ALBIAN, -Ă, albieni, -e, adj., s. n. 1. S. n. Ultimul etaj al cretacicului inferior, caracterizat prin gresii, marne și calcare, cu o bogată faună de amoniți și belemniți. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiile albianului (1). [Pr.: -bi-an] – Din fr. albien.

albian, ~ă [At: DEX² / P: ~bi-an / Pl: ~eni, ~iene / E: fr albien] 1 sn Primul etaj al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2-3 a Referitor la (vârsta și la) formațiile albianului (1). 4 a Care aparține albianului (1).

ALBIAN, -Ă, albieni, -e, adj., s. n. 1. S. n. Primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiile albianului (1). [Pr.: -bi-an] – Din fr. albien.

ALBIAN, -Ă, albieni, -e, adj., s. n. 1. S. n. Primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiile albianului (1) [Pr.: -bi-an] – Din fr. albien.

ALBIAN s. n. (Geol.) Etajul inferior al cretacicului mijlociu. – Fr. albien.

ALBIAN s.n. Etajul inferior al cretacicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -bi-an. / cf. germ. Albian, fr. albien].

ALBIAN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al cretacicului mediu (sau ultimul al cretacicului inferior). (< fr. albien)

albian² (desp. -bi-an) s. n.

albian² (-bi-an) s. n.