8 definiții pentru afurcare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFURCARE, afurcări, s. f. Acțiunea de a afurca și rezultatul ei. – V. afurca.
AFURCARE, afurcări, s. f. Acțiunea de a afurca și rezultatul ei. – V. afurca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
afurcare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: afurca] Ancorare a navei cu două ancore, ale căror lanțuri se încrucișează ca o furcă, pentru a nu se încurca atunci când vasul e răsucit de vânt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFURCARE S. f. Acțiunea de a afurca.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFURCARE s. f. Acțiunea de a afurca.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AFURCARE s.f. (Mar.) Acțiunea de a afurca. [< afurca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
afurcare s. f., g.-d. art. afurcării; pl. afurcări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
afurcare s. f., g.-d. art. afurcării; pl. afurcări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afurcare s. f., g.-d. art. afurcării; pl. afurcări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
afurcare, afurcărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a afurca și rezultatul ei. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- afurca DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.