12 definiții pentru afumat (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFUMAT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.

AFUMAT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam.) Amețit, turmentat; beat. – V. afuma.

afumat2, ~ă [At: DRĂGHICI, R. 140/9 / Pl: ~ați, ~e / E: afuma] 1-2 a (D. alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării sau al obținerii unei arome. 3 a Înnegrit de fum. 4 a (Pex) Îngălbenit de vechime. 5 a (D. mâncăruri) Cu gust neplăcut de arsură. 6 a (Fig; fam) Beat. 7 sf (Bot; reg) Strugure alb-gălbui-roșietic, cu pigment negru.

AFUMAT I. adj. p. AFUMA. 1 Pus la fum, expus la acțiunea fumului: limbă ~ă; scrumbie ~ă 2 🍽 Cu miros de fum, stricat prin fum: lapte~; bucate ~e 3 Înnegrit de fum: sticlă 4 Îngălbenit de fum și de vechime: căciulă ~ă; pereți afumați; hîrtii ~e; ținea într’o mînă o psaltichie veche și ~ă (ALECS.) 5 Sur: îmi vezi gura fără dinți, fața bugedă, barba ~ă, capul cărunt (LET.) 6 familiar Amețit de vin, cherchelit: era ~ bine, cu ochii împainjeniți, și se cumpănea puțin (SAD.) contr. NEAFUMAT. II. sbst. Faptul de a (se) afuma. III. AFUMA sf.🌿Varietate de strugure ruginit, de o coloare amestecată din alb, galben și roșu, picurată cu negru.

AFUMAT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre carne, pește etc.) Care a fost expus la fum în scopul conservării. Mihalachi se și întoarce c-o harchină de costiță afumată. VLAHUȚĂ, O. A. II 89. 2. Acoperit de fum, înnegrit. Erau, în circiuma joasă și afumată, mușterii mulți. PAS, L. I 90. Privea în păretele afumat, la umbra sa proprie. EMINESCU, N. 58. ♦ Îngălbenit de vechime. Dintr-un smoc de tărfăloage de moșie... scoase o hîrtie afumată pe care mi-a dat-o NEGRUZZI, S. I 186. 3. (Despre mîncări) Cu gust neplăcut de fum. Bucatele le-a făcut afumate, arse și sleite. CREANGĂ, P. 292. 4. Fig. (Familiar, despre persoane) Amețit de băutură; cherchelit. Era slobod de serviciu în ziua aceea și venea de la cîrciumă puțintel afumat. PAS, Z. I 50. Era afumat rău de tot în seara aceea. CARAGIALE, O. I 16.

AFUMAT, -Ă, afumați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. 2. Înnegrit de fum. 3. (Despre mîncăruri) Cu gust neplăcut de fum. 4. Fig. (Fam., despre oameni) Amețit de băutură, cherchelit. – V. afuma.

afumat a. 1. pus sau ars la fum; 2. parfumat: odaie afumată cu smirnă; 3. acoperit cu fum, îngălbenit prin vechime: icoane afumate; 4. fumuriu: caprele sunt negre, roșcate, afumate; 5. pop. afumat (cu luleaua), beat: era afumat rău nenea Ghiță CAR.

afumát, -ă adj. Pus la fum. Stricat de fum (relativ la gust). Parfumat. Murdărit de fum: icoane afumate. Fig. Cam beat.

Afumați pl. numele unui sat în județul Ilfov: 2600 loc. Aci se dete în 1593 o bătălie în care Turcii fură bătuți de Radu dela Afumați, ginerele lui Neagoe Basarab.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFUMAT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

afumat adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RADU DE LA AFUMAȚI, domn al Țării Românești (1522, 1522-1523, 1524, 1524-1525, 1525-1529). Fiul lui Radu cel Mare și ginere al lui Neagoe Basarab. A fost ales domn de către boieri. A dus o politică antiotomană și a luptat împotriva lui Mehmed beg, Vladislav III și Radu Bădica, pretendenți la scaunul domnesc, sprijiniți de Poartă, ca0e i-au întrerupt domnia. La îndemnul boierilor Craiovești, s-a supus Porții. Încercând să reia politica antiotomană, a fost ucis de boieri la Râmnicu Vâlcea, domnia fiind încredințată de către complotiști unui oarecare Basarab, pretins fiu al lui Neagoe Basarab.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

afumat, -ă, afumați, -te adj. beat; amețit

Intrare: afumat (adj.)
afumat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afumat
  • afumatul
  • afumatu‑
  • afuma
  • afumata
plural
  • afumați
  • afumații
  • afumate
  • afumatele
genitiv-dativ singular
  • afumat
  • afumatului
  • afumate
  • afumatei
plural
  • afumați
  • afumaților
  • afumate
  • afumatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afumat, afumaadjectiv

  • 1. (Despre alimente) Care a fost expus la fum în scopul conservării. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mihalachi se și întoarce c-o harchină de costiță afumată. VLAHUȚĂ, O. A. II 89. DLRLC
  • 2. Înnegrit de fum. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înnegrit
    • format_quote Erau, în cîrciuma joasă și afumată, mușterii mulți. PAS, L. I 90. DLRLC
    • format_quote Privea în păretele afumat, la umbra sa proprie. EMINESCU, N. 58. DLRLC
    • 2.1. Îngălbenit de vechime. MDA2 DLRLC
      • format_quote Dintr-un smoc de tărfăloage de moșie... scoase o hîrtie afumată pe care mi-a dat-o. NEGRUZZI, S. I 186. DLRLC
  • 3. (Despre mâncăruri) Cu gust neplăcut de fum. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bucatele le-a făcut afumate, arse și sleite. CREANGĂ, P. 292. DLRLC
  • 4. figurat familiar Amețit, beat, băut, cherchelit, turmentat, îmbătat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era slobod de serviciu în ziua aceea și venea de la cîrciumă puțintel afumat. PAS, Z. I 50. DLRLC
    • format_quote Era afumat rău de tot în seara aceea. CARAGIALE, O. I 16. DLRLC
etimologie:
  • vezi afuma DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.