16 definiții pentru afină (bot.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Din afin1.

afină sf [At: DA / Pl: ~ne / E: afin1 + ] Fruct comestibil al afinului1.

AFI (pl. -ine) 🌿 Broboană neagră-albăstrie, foarte gustoasă pe care o produce afinul; poporul usucă aceste broboane, le fierbe, iar zeama o întrebuințează ca doctorie contra diareei și a tusei.

AFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Forma feminină a lui afin1.

AFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului, în formă de bobiță neagră-albăstruie, cu gust ușor astringent. Pe prietenul nostru Alecu l-am hrănit cu caș și cu miel fript și l-am cinstit cu rachiu de afine. SADOVEANU, N. F. 172.

AFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, în formă de bobiță neagră-albăstruie. – Forma feminină a lui afin1.

AFINĂ ~e f. Fructul afinului. [G. D. afinei] /Din afin

afină f. broboană de afin din care se fac conserve și siropuri răcoritoare; sucul lor roșu închis se întrebuințează spre a văpsi stofe și pentru colorarea artificială a vinurilor.

áfină f., pl. e (din dafin infl. de lat. ácinus și ácinum, pl. ácina, bobiță, bacă. D. rom. vine ung. afónya și áfonya. Fruct de afin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afină1 (fruct) s. f., g.-d. art. afinei; pl. afine

afină1 (fruct) s. f., g.-d. art. afinei; pl. afine

afină (fruct) s. f., g.-d. art. afinei; pl. afine

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VACCINIUM L., AFINE, fam. Ericaceae. Gen originar din emisfera nordică, din regiunile arctice pînă în munții din regiunile tropicale, cca 148 specii, arborași erecți sau repenți. Frunze caduce sau persistente, alterne, cu pețioli scurți, întregi sau dentate. Flori solitare sau în raceme terminale sau axilare, corolă albă, roz, roșie, cilindrică sau campanulată, cu 4-5 lacinii, 8 sau 10 stamine, ovar inferior cu 4-10 loji, antere cu apendice. Fruct, bacă cu multe semințe.

Vaccinium myrtillus L., « Afine ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (corolă verde-deschis cu nuanță de roșu-carmin, sferică, cu 5 lacinii, 10 stamine) singulare, pendente în axa frunzelor. Frunze ovate, ascuțite la vîrf, fin-serate, verzi, caduce. Arbust, 0,45- 0,50 m înălțime foarte ramificat, semitîrîtor. Tulpini și lujeri glabri, verzi. Fruct sferic, bacă neagră-albăstruie.

Intrare: afină (bot.)
afină1 (bot.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afină
  • afina
plural
  • afine
  • afinele
genitiv-dativ singular
  • afine
  • afinei
plural
  • afine
  • afinelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afină, afinesubstantiv feminin

  • 1. Fructul comestibil al afinului, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe prietenul nostru Alecu l-am hrănit cu caș și cu miel fript și l-am cinstit cu rachiu de afine. SADOVEANU, N. F. 172. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.