18 definiții pentru afereză
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- specializate (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFEREZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis.
AFEREZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
afereză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr aphérèse, lat aphaeresis] 1 (Med) Tăiere a unei părți a corpului Vz amputare. 2 (Grm) Fenomen lingvistic constând în suprimarea unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. 3 Poezie rebusistă formată din două părți, prima definind un cuvânt-bază, din care, dacă suprimăm prima literă, obținem un alt cuvânt, definit în a doua parte a poeziei. 4 Figură retorică prin care se respinge ceea ce nu trebuie admis, enunțându-se ceea ce este demn de reținut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*AFEREZĂ (pl. -ze) sf. 📖 Căderea unuia sau mai multor sunete la începutul unui cuvînt: prin ~ s’a format Tănase din Atanase, Safta și Veta din Elisaveta, etc. [fr. < gr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AFEREZĂ s. f. Fenomen lingvistic constînd din căderea vocalei inițiale a unui cuvînt. «Occasionare» a devenit în romînește «cășunare» prin afereza lui «O».
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFEREZĂ, afereze, s. f. Fenomen lingvistic constînd în căderea vocalei inițiale a unui cuvînt. – Fr. aphérèse (lat. lit. aphaeresis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AFEREZĂ s.f. 1. Fenomen lingvistic constînd în suprimarea vocalei inițiale a unui cuvînt. ♦ Poezie rebusistă formată din două părți, prima definind un cuvînt-bază, din care, dacă suprimăm prima literă, obținem un alt cuvînt, definit în a doua parte a poeziei. 2. Figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțîndu-se ceea ce este demn de reținut. [< fr. aphérèse, cf. gr. aphairesis – îndepărtare, cădere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AFEREZĂ s. f. 1. suprimare a vocalei inițiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. 2. poezie rebusistă din două părți, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obține un alt cuvânt, definit în a doua parte. 3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. (< fr. aphérèse)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AFEREZĂ ~e f. Suprimare a unui sunet sau a unui grup de sunete la începutul unui cuvânt. /<fr. aphérese, lat. aphaeresis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
afereză f. Gram. scoaterea unei litere sau silabe la începutul vorbei: Niță în loc de Ioniță.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*aferéză f., pl. e (vgr. aphairesis, d. apo-, de la, și airesis, luare). V. erezie, di- și sin-ereză. Gram. Scoaterea uneĭ silabe saŭ litere de la începutu cuvîntuluĭ: náforă îld. anaforă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
afereză s. f., g.-d. art. aferezei; pl. afereze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
afereză s. f., g.-d. art. aferezei; pl. afereze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afereză s. f., g.-d. art. aferezei; pl. afereze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
afereză, -ze.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
AFEREZĂ s. f. (< fr. aphérèse, cf. gr. aphairesis „îndepărtare”, „cădere”): fenomen fonetic din evoluția unei limbi, constând în suprimarea vocalei inițiale sau a unui grup de sunete de la începutul cuvântului. Astfel, lat. occassionare a dat în limba română forma cășunare (prin a. lui o-, prin reducerea grupului consonantic -cc- la -c, prin transformarea lui -a- neaccentuat în -ă-, prin reducerea grupului consonantic -ss- la -s- și transformarea acestuia, sub influența lui i, în -ș- și prin transformarea diftongului -io- în -iu- și apoi în -u-, cu reducerea lui -i- semivocalic); lat. agnellus a dat în limba română forma miel (prin a. lui a-, prin transformarea grupului consonantic -gn- în grupul consonantic -mn- și prin trecerea lui -n-, în această poziție, la -i- semivocalic, prin reducerea consoanei duble -ll- la -l-, prin căderea consoanei finale -s și prin amuțirea vocalei finale neaccentuate -u); în limba română, de la forma astâmpăra (cf. lat. *ex-temperare) s-a ajuns prin a. lui a- înițial la stâmpăra, iar de la forma Niculae, prin a. lui Ni-, la forma Culae (ambele în limba populară).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
afereză (gr. aphairesis, lat. remotio „îndepărtare”, „înlăturare”), figură fonologică de ordinul economiei de expresie, care constă în suprimarea unui sunet la începutul cuvântului: stâmpăr (astâmpăr), stâmpăra (astâmpăra). La numele de persoane poate fi și silabică: Culae (Niculae), Fănel (Ștefănel), Tuța (Petruța). Dacă la apelative sau la verbe, a. este generată, în economia enunțului, de factorul eufonic, în cazul numelor proprii de persoană hotărâtoare este și nuanța hipocoristică pe care o capătă numele prescurtat (P).
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
AFEREZĂ Accident* fonetic constând în căderea unui sunet sau a unei silabe de la începutul cuvântului. Tipurile curente de afereză sunt: a) dispariția unei vocale, cel mai adesea înregistrându-se pierderea lui a- (colo, coperi, mestica). Uneori se pot găsi în aceeași situație și alte vocale, de ex. i-(talieni); b) dispariția unei consoane (mai rar); s- (feștanie, feșnic, fârșit), z- (ice) etc.; c) dispariția unei silabe sau a mai multora la începutul cuvântului (rar): fr. bus pentru autobus, rom. Saveta, Veta pentru Elisaveta etc. • Afereză este în limba română un fenomen de limbă vorbită / populară. Afereza apare în poezia populară și este cerută de necesități ale versificației: „Nu-m da drumu să mă duc // Șterne-m patu să mă culc” (folclor): „Știi tu bade amu-i un an / dintr-un măr mândoi mâncam” (folclor). Afereza vocalică (în special cea a vocalei a-) este considerată caracteristică pentru dialectele meglenoromân: ( mr. veam: dr. aveam, mr. daug: dr. adaug) și istroromân (ir. fla: dr. afla, ir. prope: dr. aproape). • Într-o serie de cuvinte românești, raportarea la etimonul latin permite identificarea diferitelor tipuri de afereză: lat. aranea > rom. râie; lat. *hirundinella > rom. rândunea; lat. *umbulicus > rom. buric. C.C.
- sursa: DGSSL (1997)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afereză oratorică (gr. aphairesis, lat. remotio „îndepărtare”, „înlăturare”), figură retorică prin care se respinge ceea ce este de respins, enunțându-se ceea ce este, în adevăr de prețuit, la o persoană sau la mai multe (P): „Căci voi, oameni nobili, socotesc că, năzuind spre fapte strălucite, nu ați râvnit, cum cred unii prea ușor, la bani, doriți totdeauna chiar de cel mai bogat și vestit, n-ați săvârșit fapte de violență și n-ați impus poporului o putere cu totul nedorită, ci ați căutat afecțiunea cetățenilor și gloria, iar gloria este, pe bună dreptate, lauda faptelor.” (Cicero; H.-G., p. 285)
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
afereză, aferezesubstantiv feminin
- 1. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- «Occasionare» a devenit în românește «cășunare» prin afereza lui «o». DLRLC
- 1.1. Poezie rebusistă formată din două părți, prima definind un cuvânt-bază, din care, dacă suprimăm prima literă, obținem un alt cuvânt, definit în a doua parte a poeziei. MDA2 DN
-
- 2. Figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. MDA2 DN
- 3. Tăiere a unei părți a corpului. MDA2
etimologie:
- aphérèse DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- aphaeresis DEX '09 MDA2 DEX '98