17 definiții pentru aderență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADERENȚĂ, aderențe, s. f. 1. (Med.) Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea. ♦ Fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conștientă la ceva. – Din fr. adhérence.

ADERENȚĂ, aderențe, s. f. 1. (Med.) Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea. ♦ Fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conștientă la ceva. – Din fr. adhérence.

aderență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr adhérence, it aderenza] 1 Lipire strânsă Si: aderare (1). 2 (Pex) Solidarizare. 3 (Med) țesut fibros dezvoltat mai ales în cavitățile seroase, ca urmare a unei infecții sau a unei intervenții chirurgicale, care unește organe separate în mod normal Si: bridă. 4 (Teh) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact.

*ADERENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Starea unui lucru pus peste un altul ca și cum ar fi lipit 2 Împărtășirea vederilor cuiva [fr. adhérence].

ADERENȚĂ, aderențe, s. f. 1. (De obicei la pl.) Punct de sudură patologică a unor țesuturi, organe etc. care în stare normală nu sînt sudate. Aderențe pulmonare. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact și care trebuie învinsă pentru a permite rularea unuia peste celălalt. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea.

ADERENȚĂ, aderențe, s. f. 1. Punct de sudură a unor țesuturi, organe etc. care în stare normală nu sînt sudate. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact, care trebuie învinsă pentru a permite rularea unuia peste celălalt. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea.- Fr. adhérence.

ADERENȚĂ s.f. 1. Legătură, lipire. ♦ Lipire patologică a unor țesuturi care de obicei nu sunt lipite între ele; bridă. 2. (Tehn.) Frecare între două corpuri în contact, dintre care unul alunecă sau se rostogolește peste celălalt. 3. (Constr.) Fenomen de legătură între diferite materiale. [< fr. adhérence, cf. lat. adhaerere – a fi atașat].

ADERENȚĂ s. f. 1. legătură, lipire. 2. bridă (4). 3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact. 4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel. ◊ (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte. 5. aderare, solidarizare conștientă. (< fr. adhérence, lat. adhaerentia)

ADERENȚĂ ~e f. 1) Fenomen care se produce între roțile unui vehicul și calea de rulare, realizându-se astfel mișcarea vehiculului. 2) mai ales la pl. Lipire patologică a două organe în urma unei intervenții chirurgicale. 3) Țesut rezultat în urma acestui proces. 4) constr. Element de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. /<fr. adhérence

*aderénță f., pl. e (d. aderent; fr. adhérence. V. adeziune). Calitatea de a fi aderent: aderența epidermeĭ peliĭ (dativ), aderența la o ideĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aderență s. f., g.-d. art. aderenței; pl. aderențe

aderență s. f., g.-d. art. aderenței; pl. aderențe

aderență s. f., g.-d. art. aderenței; pl. aderențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADERENȚĂ s. (MED.) bridă. (Are ~ la pleură.)

ADERENȚĂ s. (MED.) bridă. (Are ~ la pleură.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADERENȚĂ În sintaxa românească, termen folosit pentru legarea determinanților de regent în absența unor mărci formale de subordonare, deci fără ca determinanții să suporte constrângerile formale impuse de regent. Se vorbește, de ex., de aderența adverbului în relația lui cu regentul, explicabilă prin natura neflexibilă a clasei adverbului, dar și prin relația sintactică mai puțin strânsă față de regent (adverbul aparține circumstanțialelor*, determinanți adesea facultativi*). Aderența se deosebește de acord* și de recțiune*, în cazul cărora subordonarea se manifestă prin restricții formale. G.P.D.

Intrare: aderență
aderență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aderență
  • aderența
plural
  • aderențe
  • aderențele
genitiv-dativ singular
  • aderențe
  • aderenței
plural
  • aderențe
  • aderențelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aderență, aderențesubstantiv feminin

  • 1. Lipire strânsă. MDA2 DN
    • 1.1. medicină Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: bridă
      • format_quote Aderențe pulmonare. DLRLC
  • 2. tehnică Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. construcții Fenomen de legătură între diferite materiale. DN
      • 2.1.1. Fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. metalurgie Fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte. MDN '00
  • 3. Aderare, solidarizare conștientă la ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.