ADEPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc – Din fr. adepte.

adept, ~ă smf [At: MAIORESCU, CR. II, 301 / Pl: ~pți, ~e / E: fr adepte] 1 Persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc. 2 (Pex) Persoană care împărtășește convingerile cuiva.

*ADEPT sm., ADEPTĂ (pl. -te) sf. 1 Care a fost pus în cunoștința tainelor unei științe, unei secte ¶ 2 Care împărtășește vederile cuiva: noua teorie nu prea are mulți adepți [fr. < lat.].

ADEPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Din fr. adepte.

ADEPT, -Ă, adepți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la convingerile cuiva; aderent, partizan al unei idei, al unei teorii, al unei doctrine etc. Adept al ideilor celor mai luminate ale veacului... Beldiceanu nu s-a simțit bine decît între prietenii lui. IONESCU-RION, C. 123.

ADEPT, -Ă, adepți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Fr. adepte (lat. lit. adeptus „inițiat”).

ADEPT, -Ă s.m. și f. Cel care se alătură convingerilor cuiva; partizan al unei teorii, al unei idei etc. ♦ Inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc. [< fr. adepte, cf. it. adepto < lat. adeptus – cîștigat].

ADEPT, -Ă s. m. f. membru al unei secte, al unui partid politic; partizan al unei teorii, doctrine, idei etc. (< fr. adepte, lat. adeptus)

*adept, -ă s., pl. f. e (lat. adeptus, d. ad-ipiscor, apiscor, obțin. V. copulă, cuplet. Partizan, tovarăș al ideilor cuĭva.

adeptă s. f., g.-d. art. adeptei; pl. adepte

adeptă s. f., g.-d. art. adeptei; pl. adepte

ADEPT s. partizan, susținător, (rar) părtaș, (înv.) părtean. (~ al unei doctrine.)

ADEPT s. partizan, susținător, (rar) părtaș, (înv.) părtean. (~ al unei doctrine.)

Adept ≠ adversar, potrivnic