soț¹ sm [At: PSALT. HUR. 42^v/ 19 / Pl: ~i; (îvr) ~uri / Vc și: (îvp) soațe / E: ml socius] 1 (Îvp) Tovarăș. 2 (Îvp) Asociat² (1). 3 (Îvp; pex) Prieten. 4 (Îvr) Aliat² (2). 5 (Înv) Părtaș. 6 Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția (14) lui Si: bărbat (3), (pop) domn (18), om, român, (pfm) dânsul, (îrg) mărit¹, soție (15), (înv) casnic (9), căsar² (1), căsaș (1), căsător (1), (reg) gospodar, mireaz¹. 7 (Îrg) Soție (14). 8 (Lpl) Bărbatul și femeia uniți prin căsătorie Si: (îrg) soție (16). 9 (Îrg; lsg) Fiecare dintre soți (8). 10 (Pan) Fiecare dintre cele două animale de sex opus care formează o pereche Si: (îvp) soție (17). 11 (Spc) Bărbătuș. 12 (Rar) Fiecare dintre cele două obiecte de același fel care formează o pereche. 13-16 (D. obiecte, ființe etc.; îljv) Cu (sau fără) (de) ~ (Care se află) în număr pereche (sau nepereche). 17-18 (D. numere; îla) Cu (sau fără) (de) Care este (sau nu este) divizibil cu doi. 19 (Îe) A nu avea (sau, înv, a nu fi, a nu se da cuiva) ~ (ori ~i mulți) A nu avea pereche. 20 (Îcs) Cu ~ ori fără (de ~) Joc de copii în care unul trebuie să ghicească dacă obiectele ținute în pumn de celălalt sunt în număr par sau impar.

soț² sn vz sos¹

SOȚ subst. 1. – b. mold., 1648 (Glos); 2. -u, mold, 1576 (Sur XIX); -ui b. (Sur III).