MÎNZ subst. I. 1. Mănzu, I, (Șchei I); Mînzul (Dm); Mîndzul, Ivan (Glos). 2. Mînzea, 1462 (Glos; Rel); – N. (16 B I 72); Mănzia, 1670 (Sd V 305). 3. Mănzoiul (Sd XVI). II. Din pluralul mînji: 1. Mînja b. (Dm; 16 A I 590, III 123). 2. Mînje, Ioan (Bîr I); -a (C Ștef; 13-15 B 147; 16 A I 106, 180; III 215; -ești s. (Dm). 3. Mănjică, S. (Olt). 4. Minjina b, (16 B III 242); – f., țig. (16 B II 193) și s. 5. Măjina b, (16 B VI 139; Sd V 173). 6. Măjănă, V., olt (BCI VIII 21). Derivatele 3 – 5 se pot explica și prin sl. мажъ,„bărbat”.