gag s. n., pl. gaguri

GAG cf. blg. Гaгo (cu sens de „cumnat” în DLR); numele vine din Peninsula Balcanică, folosit și de aromîni. 1. Gaga (Viciu 33); Gagu, Gh., ar. (Cara 88); Ursu lui Gaga (17 B IV 132); -l (Tec I). 2. Găgul (C Ștef); – feciorul Gogului, 1671 (BCI VII 40); -easa (Sd XVI); -ești s. 3. Gago (16 B II 22, IV 104; Cat; 17 B II 40, 274); -ești și Găguești (17 B 1 286, 391; II 171). 4. Gagă, b. (16 B IV 415) poate aceeași persoană cu Gago. 5. Gagan fam. (Șez). 6. Gaghe (Tec I).