faraon, ~oană [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 52/33 / Pl: ~i, ~oane / E: fr pharaon] 1 sm Titlu pe care îl purtau vechii regi egipteni. 2 sm Persoană cu titlul de faraon (1). 3 sn (Înv) Numele unui joc de cărți (de noroc). 4 smf (Pfm; dep sau irn) Țigan. 5 sm (Pop; euf) Nume dat diavolului. 6 afp (Csnp; îs) Găini ~oane Rasă de găini foarte mici.

FARAON poreclă pentru țigani, în legătură cu tradiția care-i aduce din Asia, prin Egiptul faraonilor; se aplică însă și altora. 1. – (Buc); – Ion, mold. (Sd V 73); – vecin (16 A I 550; 17 B II 216); – țigan, frate cu Frățilă (16 A II 132); 17 A III 152); – fam., sec. al XVIII-lea (Gorovei, Folticenii 37) 2. Faraonaș (Buc). V. și Făru 6.