DRAC subst.; epitete sinonime: diavol, demon; apoi: Naiba, m-te în Mehedinț, Natima (< anatema) t. (Bz), Nefîrtatul, Năvrutul etc. tt. I. 1. Dracul, Vlad, fiul lui Mircea I; – Costea, mold. (Hurm XI); – moșnean 1598 (AO X 129); – vlah din Serbia (DR IV¹); – post., olt., 1640 (RI XXVII 131; Glos); -zis și Draca, Gli. (17 B IV 306, 553); Draculus Zorzi, dalmatin; Dracu, spătar, mold., 1750 (Sd XXII). 2. Draculea, Radu (Glos ); Drăculea, supranumele lui Vlad-Țepeș; – Ioan și Vlad, doi pretendenți la tron (Hurm XV); Draculi, Sp. eterist, prob. ar. (IT); Drăculești, boierii (16 B II 13) și t. (Î Div). 3. Drace, mold. (Băl I; Sd XXII); Dracea (RS 51; Sd XVI; 16 B I 60, II 48); – mold. (Sd IV); – Gr. (Băl VI); -, pîrc. (17 A V 171); – Gorgotescu, A. (Puc 47); Drac/e, -i -ea, Iurașcu (17 A IV 187, 272; Vit 6); Draci sin Gorie, 1725, pren. (Sur XV 133). 4. Drăcea (Hur 98); Drăc/ești ceată (Î Div) și t. (Mus); -eni s. 5. Drăcian, mold. 6. Drăcaciu (16 A III 229). 7. Drăcilă (16 A III 229; Puc). 8. Dracovăt s (Am). 9. Drăcoiu (Viciu 33). 10. Pt. Dracșin v. Drag III. 11. Drăciuna f. (AO XI 218) < subst. dracionă (plantă). II. Numele circulă, în forme cu același radical, Ia greci, și la toate popoarele vecine. 1. Din gr. δράϰος „balaur, smeu”, dat ca supranume voluntarilor greci înrolați în oștile apusene (But); Draco, post. (Băl I); – Al., 1688 (Sd V 40); Chirița-Draco-Ruset, grec boierit; Dracachi Ruset (Bir I; Sd XVI); – Baston (Arh 205). 2. Din sl.-rus чopт „drac”; Ciort/ea, -ești ss; Ciortei G. (Sd XXII); Ciortacu, P. (IO 222); Ciortlea, St. (AO XXI 171). 3. Din tc. < arab šaïtan: Șaitan (Sd XVI). 4. Din ung. ördög, v. Urdingaș. 5. Din țig. beng, v. Benga.