boi¹ s.n. (pop.) Trup, statură; înfățișare, fizionomie. Gafița era o femeie năltuță, subțire în boi (SADOV.). • pl. -uri. /<tc. boy.

BOI sl. ьoн „luptă” și cuman, t. ard. Boiu (Ist. Romîniei, 1962 II70) 1. Boĭ, Dan, olt. ( Sd VI 480); Boĭe fam. ar. (Cara 87). 2. Boe b., olt. (17 B IV 520); – V., mold. (Sd V 36); Boescu; Boiești t. (Cat). 3. Boia b. (Rel; Am: 16 B I 67; Sur VI); – tătar (Ștef;) – f., ar. (AO VII 220). 4. Boian (Moț) și s. 5. Boiașu. (Sd XV 305); Boișoara s. 6. Boilă, ard.; Boilea t. 7. Boiu, ard., 1726 (Paș); Boiu-Mare (Drăg 445). 8. Boiță, A. act. 9. + -ca: Boica b. (Cat; 16 B III 136; IV 51 și V 354; 17 A IV 119); Boaică, Ion (Buc?. 10. + -co,-cu: Boico (Rel; 17 B III 379), cf. blg. бoйкo; Boicăiască, partea (17 B I 409). 11. Boichilă (17 B III 319). 12. Boicea, olt., 1640 (AO VII; – Rădescu (Scan); Boic/escu; -ești s., scris și Buicești (Ind 13 – 16 B); Boicani s, (Tec II). 13. Cf. Boinescu, < boinic „luptător” (DLR).