ÁGA ipoc. comun celor șapte nume, rezultat din scurtarea lor: Agapet, Agapie, Agapion, Agatha, Agathon, Agathope, Agav; el apare din sec. XIV, cînd nu era cunoscut tc. „aga”. 1. Aga Ban, 1400 și 1415 (Ț. -Rom. 79, 105); Barbul, fiul lui Agă din Agești, proprietar în sat (16 B II 341); Agești s. (17 B IV 216); Aga megieș (17 B IV 19); Aga din Soc, 1696 (AO XVII 311); – fam. buc. (M. Put. 131); Agale sătean (17 B II 78) cf. și adv. agale. 2. Agoiu t. (Sur Y). 3. Agut P., mold. act.; Aguș (G. Dem. 611); Agușiță (Păsc).