Din totalul de 24 sunt afișate 20 definiții pentru jeli, jelit   conjugări / declinări

JELÍT1 s. n. Faptul de a (se) jeli.V. jeli.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

JELÍT2, -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

JELÍT1 s. n. Faptul de a (se) jeli.V. jeli.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JELÍT2, -Ă, jeliți, -te, adj. Deplâns, compătimit; întristat, trist. – V. jeli.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JELÍT2, -Ă, jeliți, -te, adj. (Popular) Care jelește, care este cuprins de durere; întristat, trist. Pentr-o pușcă, arz-o para, Îmi lăsai locul și țeara, Pentr-o pușcă ruginită Rămase casa jelită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 319. Ai lăsat acasă Măicuța duioasă Taică-mbătrînit Si foarte jelit. id. ib. 503.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JELÍT1 s. n. (Popular) Faptul de a (se) jeli; jelire. De-atunci ar fi rămas și jelitul la morți. ȘEZ. IX 6.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

jelít s. n.

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

jelít s. n.

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JELÍT s. v. văitat.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta, a jelui. – Din sl. žaliti.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

JELÍ, jelesc vb. IV. 1. Refl. A se plânge, a se văita; a se tângui, a se căina, a se jelui (1). 2. Tranz. și intranz. A boci un mort. 3. Tranz. A deplânge, a compătimi; a regreta. – Din sl. žaliti.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

JELÍ, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se plînge, a se văieta, a se tîngui. Se jelea și plîngea.Fig. Vîntul se jelea prin trestii. SADOVEANU, O. I 152. De trei zile mă dorește Mîndra inimii mireasă, Dar de ce se tot jelește Oltul meu pe lîngă casă ? CERNA, P. 135. 2. Tranz. (Popular) A plînge (cu glas tare) după un mort; a boci. Îl jeliră ai săi, îl jeliră boierii, îl jeliră și poporul. ISPIRESCU, L. 42. Bietele nurori jeleau pe soacră-sa. CREANGĂ, P. 11. Adă luntrea și mă treci... Aibi grijă să nu mă-neci, Că n-ai bani să mă plătești, Nici surori să mă jelești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 139. ◊ Intranz. Numai ea, biata, era plînsă, prizărită și amărîtă... pentru că jelea după Tei-Legănat. SBIERA, P. 88. (Cu pronunțare regională) S-o strîns frații grămăgioară și jălesc de-o surioară. ȘEZ. IV 225. ♦ Intranz. A manifesta durere (la moartea cuiva), a se arăta întristat. Cît trăiește, tot jelește. ȘEZ. III 163. Nu mă jeli cu portul, jelește cu sufletul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. 3. Tranz. (Învechit) A-i părea rău după ceva sau după cineva; a regreta. Aceste sînt suvenirurile care jelesc. RUSSO, S. 19. (Cu pronunțare regională) Pe la noi n-ai mai venit Să vezi cît ești de jălit. ALECSANDRI, P. P. 379. Cît jălesc vremea pierdută. NEGRUZZI, S. I 75. ♦ A compătimi. (Cu pronunțare regională) Omul nebun tare-i de jălit. CREANGĂ, P. 243.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

jelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 să jeleáscă

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

jelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jelésc, imperf. 3 sg. jeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. jeleáscă

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JELÍ vb. 1. v. boci. 2. v. văita.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JELÍ vb. v. căi, căina, compătimi, deplânge, plânge, pocăi, regreta.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A JELÍ ~ésc 1. tranz. 1) (morți) A plânge cu jale conform ritualului; a boci. 2) (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a căina. 3) (fapte sau acțiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a regreta. 2. intranz. rar A plânge un mort; a boci. /<sl. žaliti

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE JELÍ mă ~ésc intranz. A-și împărtăși neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jelui. /<sl. žaliti

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jelì v. 1. a plânge pe un mort; 2. a plânge cu gemete și strigăte. [Slav. JELATI].

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

jălésc (est) și jelesc (vest), v. intr. (jălesc vine d. vsl. rut. žaliti, a jăli, a simți jale saŭ e format din jelesc, ĭar jelesc vine d. vsl. želati [želati și želĕti], a dori, a jăli. Din aceĭașĭ răd. sînt: vsl. žali, jale, și želia, jele, žaliti se, a se judeca, a avea proces, žalovati, a jăli, și želániĭe, jelanie). Simt jale, simt mare întristare. V. tr. Plîng cu multă jale un mort. V. refl. Mă lamentez, mă tînguĭesc, plîng: mă jeleam de moartea luĭ, mă jeleam c’a murit.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink