opțiuni
  • info

2 definiții pentru țipătire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIPĂTI vb. IV v. țipoti.

ȚIPOTI, țipotesc, vb. IV. Intranz. A scoate țipete; a țipa, a striga. Iar îți joacă ochii după catrință, prăpăditule, țipotea ascuțit mătușa Ruxandra. C. PETRESCU, R. DR. 240. Copiii pierduți... plîng, țipotesc și se vaietă prin întunerec. MARIAN, NA. 77. – Variantă: țipăti (RETEGANUL, P. II 80) vb. IV.

Intrare: țipătire
țipătire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipătire
  • țipătirea
plural
  • țipătiri
  • țipătirile
genitiv-dativ singular
  • țipătiri
  • țipătirii
plural
  • țipătiri
  • țipătirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țipoti, țipotescverb

  • 1. regional A scoate țipete, a țipa (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răcni striga urla zbiera țipa
    • format_quote Iar îți joacă ochii după catrință, prăpăditule, țipotea ascuțit mătușa Ruxandra. C. PETRESCU, R. DR. 240. DLRLC
    • format_quote Copiii pierduți... plîng, țipotesc și se vaietă prin întunerec. MARIAN, NA. 77. DLRLC
etimologie:
  • țipăt DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.