3 definiții pentru țigănete
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țigănete sm [At: SADOVEANU, O. XVII, 188 / Pl: ? / E: țigan + -ete] (Rar) 1-2 Țigănuș (1-2).
ȚIGĂNETE s. m. (Rar) Țigănuș. Acesta era un țigănete firav și ofticos. SADOVEANU, M. C. 25.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIGĂNETE s. m. (Rar) Țigănuș (1). – Din țigan + suf. -ete.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: țigănete
substantiv masculin (M46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular |
| |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țigănetesubstantiv masculin
- sinonime: țigănuș
- Acesta era un țigănete firav și ofticos. SADOVEANU, M. C. 25. DLRLC
-
etimologie:
- țigan + sufix -ete. DLRM