4 definiții pentru șutilit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șutelésc și -ilésc (vechĭ) și șutulésc v. tr. (d. șuteală. Cp. și cu ung. sotulni, a tescui, satulni, a stoarce). Amăgesc. V. măglisesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUTILI vb. v. ademeni, amăgi, flata, încânta, înșela, linguși, măguli, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șutili (-lesc, -it), vb. – A linguși, a se băga pe sub pielea cuiva. – Var. șuteli, șutuli. Origine incertă este cuvîntul înv. (sec. XVI), care se mai folosește încă; pare der. din sl. šutiti „a glumi”, cf. ceh. šutiti „a glumi”, rus. šutitĭ, cu suf. expresiv -li (cf. șotie). Legătura semantică este evidentă, cf. burla „glumă” și „înșelare”, chanza „glumă” și „viclenie” etc. Rezultatul inițial trebuie să fie șuti, după cum se vede din der. șuteală, s. f. (lingușeală, înșelătorie față de), șutilitură, s. f. (înv., lingușeală, periere). Dacă această ipoteză este exactă, atunci șuti, vb. (a fura) cuvînt de Arg., nu poate fi decît același termen; explicația prin intermediul țig. šau-, participiul šuto „a pune” (Graur 109; Vasiliu, GS, VII, 127; Juilland 177) nu pare suficientă și oricum nu l-ar explica pe Coresi. – Der. șuț, s. m. (hoț); șuteală, s. f. (furt); șutitor, s. m. (hoț).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șutili, șutilesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a măguli, a linguși; a amăgi; a înșela (cu promisiuni). 2. A mângâia, a dezmierda.

Intrare: șutilit
șutilit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șutilit
  • șutilitul
  • șutilitu‑
  • șutili
  • șutilita
plural
  • șutiliți
  • șutiliții
  • șutilite
  • șutilitele
genitiv-dativ singular
  • șutilit
  • șutilitului
  • șutilite
  • șutilitei
plural
  • șutiliți
  • șutiliților
  • șutilite
  • șutilitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)