3 definiții pentru ștopolit
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ștopoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștopolesc, 3 sg. ștopolește; conj. prez. 3 sg. și pl. ștopolească
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘTOPOLI vb. v. cârpi, coase, prinde, țese.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ștopoli, ștopolesc, vb. IV (reg.) 1. a cârpi; a țese. 2. a însăila. 3. (în forma: ștufuli) a tivi. 3. (în forma: ștofali) a repara.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ștopolit
ștopolit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
ștopolire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)