4 definiții pentru șpronțat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șpronța [At: ARVINTE TERM. 35 / V: (reg) sp~, str~, ștr~ / Pzi: ~țez / E: șpronț] (Buc; Mar) 1 vt (C. i. bușteni) A rotunji cu toporul la capete Si: (reg) a șpențăla, a șpraițui (5), a șprănțuri, a șpronțui. 2 vrr (D. bușteni; îf ștronța) A se ciocni unul de altul.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘPRONȚA vb. v. olări, teși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șpronța, șpronțez, vb. I (reg.) 1. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțuri, a șprănțuri, a șpraițui. 2. (refl.; despre bușteni; în forma: ștronța) a se lovi cap la cap, a se ciocni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șpronța, șpronțez, vb. tranz. – (reg.) A rotunji buștenii cu toporul, la capete (Maram., Trans., Bucov.). – Din șpronț „buștean rotunjit la capete” (cf. spirholț < germ. Spierholz) (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||