8 definiții pentru șpronța
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șpronța [At: ARVINTE TERM. 35 / V: (reg) sp~, str~, ștr~ / Pzi: ~țez / E: șpronț] (Buc; Mar) 1 vt (C. i. bușteni) A rotunji cu toporul la capete Si: (reg) a șpențăla, a șpraițui (5), a șprănțuri, a șpronțui. 2 vrr (D. bușteni; îf ștronța) A se ciocni unul de altul.
spronța sm vz șpronța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stronța v vz șpronța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștronța2 v vz șpronța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘPRONȚA vb. v. olări, teși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șpronța vb. v. OLĂRI. TEȘI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șpronța, șpronțez, vb. I (reg.) 1. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțuri, a șprănțuri, a șpraițui. 2. (refl.; despre bușteni; în forma: ștronța) a se lovi cap la cap, a se ciocni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șpronța, șpronțez, vb. tranz. – (reg.) A rotunji buștenii cu toporul, la capete (Maram., Trans., Bucov.). – Din șpronț „buștean rotunjit la capete” (cf. spirholț < germ. Spierholz) (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DRAM 2015, DAR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||