O definiție pentru șoltâcăire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șontîcăĭ și șoltîcăĭ saŭ -ĭésc, a -í v. intr. (ung. santikálni, a șchĭopăta puțin, sántálni, a șchĭopăta; sîrb. šantati, a șchĭopăta). Sud. Fam. Șchĭopătez. V. alignesc.
Intrare: șoltâcăire
șoltâcăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||