opțiuni
  • info

12 definiții pentru șleahtic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘLEAHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2). – Cf. pol. szlachcic.

ȘLEAHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2). – Cf. pol. szlachcic.

șleahtic sm [At: URECHE, L. 103 / V: (înv) ~ici (A și: ~ici) / A și: (îvr) ~tic / Pl: ~ici / E: pn szlachcic cf ucr шляхтич] 1 (Înv) Persoană care făcea parte din șleahtă (1) Si: (îvr) șlehtac. 2 (Îvr; pex) Nobil.

ȘLEAHTIC, șleahtici, s. m. (Învechit și arhaizant) Nobil polonez. Din susul apei, vestitul șleahtic Potocki și Constantin-vodă Movilă grăbeau cu leșii și cu cazacii lor. SADOVEANU, O. VII 7. (Adjectival) Se duceau la unguri sau la Ieși și luînd de acolo oameni, fie nemeși sau proști, șleahtici ori mojici... îi înjugau și arau lanuri. NEGRUZZI, S. I 246.

ȘLEAHTIC ~ci m. Nobil care făcea parte din șleahtă. /<pol. szlachcic

ȘLEAHTIC s. m. (Mold.) Nobil polon. Pre un șleahtici l-au dătunat supt cort. URECHE. Au scris cătră capetele obuzului și cătră toți șleahticii, adecă mazilii. NECULCE; cf. M. COSTIN; NCL I, 47; N. COSTIN. ♦ Nobil. Să fie ... în volniciia Italiei șpani, adecă șleahtici. M. COSTIN; cf. DOSOFTEI, VS. Variante: șleahtici (URECHE). Etimologie: pol. szlachcic. Vezi și șleahtă, șlehticie. Cf. ș p a n.

șleahtici sm vz șleahtic

ȘLEAHTICI s. m. v. șleahtic.

șleahticiu m. nobil polon: șleahtici ori mojici NEGR. [Rus. SLIAHTIȚŬ, nobil].

șleáhticĭ (ea dift.) m., pl. tot așa (rus. šleáhtičĭ, nobil; pol. szlachcic). Vechĭ. Nobil leșesc. – Și -ic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șleahtic s. m., pl. șleahtici

șleahtic s. m., pl. șleahtici

șleahtic s. m., pl. șleahtici

Intrare: șleahtic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șleahtic
  • șleahticul
  • șleahticu‑
plural
  • șleahtici
  • șleahticii
genitiv-dativ singular
  • șleahtic
  • șleahticului
plural
  • șleahtici
  • șleahticilor
vocativ singular
  • șleahticule
  • șleahtice
plural
  • șleahticilor
șleahtici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șleahtic, șleahticisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din susul apei, vestitul șleahtic Potocki și Constantin-vodă Movilă grăbeau cu leșii și cu cazacii lor. SADOVEANU, O. VII 7. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Se duceau la unguri sau la Ieși și luînd de acolo oameni, fie nemeși sau proști, șleahtici ori mojici... îi înjugau și arau lanuri. NEGRUZZI, S. I 246. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.