O definiție pentru înzăpușit
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ÎNZĂPUȘI, înzăpușesc, vb. IV. Tranz. A sufoca. (din zăpuși)
Intrare: înzăpușit
înzăpușit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)