8 definiții pentru învărare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învărare sf [At: POLIZU / Pl: ~rări / E: învăra] Sosire a verii.

învăra vr [At: DA ms / Pzi: 3 ~rea / E: în- + vară] (Rar) A se face vară.

învăreáză (se) v. refl. impers. Se face vară. V. vărez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învăra vb., ind. prez. 3 sg. și pl. învărea

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învăra vb. I refl. (pop.) a se face vară.

învăra, învărez, (văra), vb. tranz. – A petrece vara (undeva): „Păcurarii învărează cu oile la munte”. – Din în- + vară (< lat. vera) (MDA).

învăra, învărez, vb. tranz. (văra) – A petrece vara (undeva): „Păcurarii învărează cu oile la munte”. – În- + vară (< lat. vera).

Intrare: învărare
învărare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învărare
  • ‑nvărare
  • învărarea
  • ‑nvărarea
plural
  • învărări
  • ‑nvărări
  • învărările
  • ‑nvărările
genitiv-dativ singular
  • învărări
  • ‑nvărări
  • învărării
  • ‑nvărării
plural
  • învărări
  • ‑nvărări
  • învărărilor
  • ‑nvărărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)