8 definiții pentru învărare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
învărare sf [At: POLIZU / Pl: ~rări / E: învăra] Sosire a verii.
învăra vr [At: DA ms / Pzi: 3 ~rează / E: în- + vară] (Rar) A se face vară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învărà v. a se face vară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învăreáză (se) v. refl. impers. Se face vară. V. vărez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învăra vb., ind. prez. 3 sg. și pl. învărează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
învăra vb. I refl. (pop.) a se face vară.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învăra, învărez, (văra), vb. tranz. – A petrece vara (undeva): „Păcurarii învărează cu oile la munte”. – Din în- + vară (< lat. vera) (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învăra, învărez, vb. tranz. (văra) – A petrece vara (undeva): „Păcurarii învărează cu oile la munte”. – În- + vară (< lat. vera).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |