8 definiții pentru învăra

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învăra vr [At: DA ms / Pzi: 3 ~rea / E: în- + vară] (Rar) A se face vară.

învăreáză (se) v. refl. impers. Se face vară. V. vărez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învăra vb., ind. prez. 3 sg. și pl. învărea

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învăra vb. I refl. (pop.) a se face vară.

învăra, învărez, (văra), vb. tranz. – A petrece vara (undeva): „Păcurarii învărează cu oile la munte”. – Din în- + vară (< lat. vera) (MDA).

învăra, învărez, vb. tranz. (văra) – A petrece vara (undeva): „Păcurarii învărează cu oile la munte”. – În- + vară (< lat. vera).

Intrare: învăra
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învăra
  • ‑nvăra
  • învărare
  • ‑nvărare
  • învărat
  • ‑nvărat
  • învăratu‑
  • ‑nvăratu‑
  • învărând
  • ‑nvărând
  • învărându‑
  • ‑nvărându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • învărea
  • ‑nvărea
(să)
  • învăreze
  • ‑nvăreze
  • învăra
  • ‑nvăra
  • învără
  • ‑nvără
  • învărase
  • ‑nvărase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • învărea
  • ‑nvărea
(să)
  • învăreze
  • ‑nvăreze
  • învărau
  • ‑nvărau
  • învăra
  • ‑nvăra
  • învăraseră
  • ‑nvăraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)