2 definiții pentru învârfuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
învîrfuĭésc, V. vîrfuĭesc.
vîrfuĭésc v. tr. (d. vîrf). Fac să aĭbă vîrf, pun ca să se facă vîrf: a vîrfui o baniță (a o încărca cît se poate), a vîrfui o claĭe de fîn. – Și înv-: un car învîrfuit (Munt. vest. CL. 1910, 4, 434).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: învârfuire
învârfuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)