opțiuni
  • info

6 definiții pentru învrăjbitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVRĂJBITOR, -OARE, învrăjbitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură. – Învrăjbi + suf. -tor.

ÎNVRĂJBITOR, -OARE, învrăjbitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură. – Învrăjbi + suf. -tor.

învrăjbitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 109 / Pl: ~i, ~oare / E: învrăjbi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care provoacă vrajbă, discordie, care ațâță la ură. 3 a (Înv) Care manifestă ură față de cineva. 4 smf (Înv) Dușman. 5 a (Înv) Care este gata de a se revolta.

ÎNVRĂJBITOR, -OARE, învrăjbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care seamănă vrajbă, discordie, dușmănie. Învrăjbitorii de popoare Au încercat să ne despartă. BENIUC, V. 103.

ÎNVRĂJBITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care învrăjbește; care stârnește vrajbă între oameni. /a învrăjbi + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învrăjbitor adj. m., s. m., pl. învrăjbitori; adj. f., s. f. sg. și pl. învrăjbitoare

învrăjbitor adj. m., s. m., pl. învrăjbitori; adj. f., s. f. sg. și pl. învrăjbitoare

Intrare: învrăjbitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învrăjbitoare
  • ‑nvrăjbitoare
  • învrăjbitoarea
  • ‑nvrăjbitoarea
plural
  • învrăjbitoare
  • ‑nvrăjbitoare
  • învrăjbitoarele
  • ‑nvrăjbitoarele
genitiv-dativ singular
  • învrăjbitoare
  • ‑nvrăjbitoare
  • învrăjbitoarei
  • ‑nvrăjbitoarei
plural
  • învrăjbitoare
  • ‑nvrăjbitoare
  • învrăjbitoarelor
  • ‑nvrăjbitoarelor
vocativ singular
  • învrăjbitoare
  • ‑nvrăjbitoare
  • învrăjbitoareo
  • ‑nvrăjbitoareo
plural
  • învrăjbitoarelor
  • ‑nvrăjbitoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învrăjbitor, învrăjbitorisubstantiv masculin
învrăjbitoare, învrăjbitoaresubstantiv feminin
învrăjbitor, învrăjbitoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Învrăjbitorii de popoare Au încercat să ne despartă. BENIUC, V. 103. DLRLC
etimologie:
  • Învrăjbi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.