înviorare sf [At: PISCUPESCU, O. 135/10 / P: ~vi-o~ / Pl: ~rări / E: înviora] 1 Trezire la viață Si: înviorat¹ (1), (reg) învioșare (1), învioșat¹ (1). 2 Scuturare a cuiva din amorțeală Si: înviorat¹ (2), (reg) învioșare (2), învioșat¹ (2). 3-4 Căpătare a unei vioiciuni (mai mari) Si: înviorat¹ (3-4), (reg) învioșare (3-4), învioșat¹ (3-4). 5 Întremare după o boală Si: înviorat¹ (5). 6-7 (Revenire sau) determinare a cuiva să revină în simțiri Si: înviorat¹ (6-7). 8 Complex de exerciții ușoare executate de obicei dimineața la trezire pentru recăpătarea tonusului. 9 Înveselire. 10 Îmbărbătare. 11 Împrospătare. 12 (Ccr) Putere.

ÎNVIORARE, înviorări, s. f. Acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire. Exerciții de înviorare. ▭ Pe fața femeii trecu o undă de înviorare, ca și cînd glasul lui i-ar fi alinat suferința. REBREANU, R. II 65. – Pronunțat: -vi-o-.

înviorare (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. înviorării; pl. înviorări

înviorare (-vi-o-) s. f., g.-d. art. înviorării; pl. înviorări

înviorare s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. înviorării; pl. înviorări

ÎNVIORARE s. 1. redresare, refacere, restabilire, revigorare, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.) 2. reviriment. (S-a produs o ~ în activitatea...) 3. v. însuflețire. 4. împrospătare. (~ florilor din vază.) 5. v. ațâțare. 6. v. activare.

ÎNVIORARE s. 1. redresare, refacere, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.) 2. reviriment. (S-a produs o ~ în activitatea...) 3. însuflețire, (reg.) învioșare. (~ atmosferei.) 4. împrospătare. (~ florilor.) 5. ațîțare, întețire. (~ focului.) 6. activare, dinamizare, intensificare, stimulare. (~ unui proces.)